Bolile renale

Când rinichii se îmbolnăvesc sau sunt lezaţi, pot să-şi piardă brusc (boală acută) sau treptat (boală cronică) capacitatea de a îndeplini funcţiile vitale. Produsele reziduale şi lichidul în exces se acumulează în organism, provocând diferite simptome, în special edeme ale mâinilor şi picioarelor, dispnee de efort, necesitate imperioasă de a urina frecvent.

Forma cronică este o afecţiune prin care este posibil (dar nu obligatoriu) ca o persoană să îşi piardă până la 90% din funcţia renală, chiar înainte ca primele simptome ale bolii să apară. Funcția renală se degradează progresiv dacă boala cronică nu poate fi controlată. Scăderea funcției renale sub un anumit punct este denumită insuficiență renală. Insuficiența renală apare când rinichii încetează să funcționeze sau când funcția lor este sub 15% din cea normală. Odată instalată insuficiența renală, pacientul va avea nevoie fie de dializă, fie de transplant renal.

Cauzele afecţiunilor cronice ale rinichilor sunt deseori dificil de stabilit și nu sunt întotdeauna cunoscute. Cele mai comune cauze sunt diabetul, hipertensiunea sau ateroscleroza, împiedicând fluxul de sânge din rinichi.

Afecţiunile acute ale rinichilor pot apărea în câteva zile după debutul oricărei stări care reduce brusc şi dramatic fluxul de sânge spre rinichi: atacul de cord, leziunile traumatice de tipul celor dintr-un accident, o infecţie gravă sau o reacţie toxică la un medicament.

Inhalarea sau înghiţirea anumitor toxine (alcoolul metilic, tetraclorura de carbon, artigelul şi ciupercile otrăvitoare) pot provoca, de asemenea, disfuncţia bruscă a rinichilor.

Unele boli cronice ale rinichilor, dintre care boala renală polichistică (se formează chisturi în rinichi), sunt moştenite, altele sunt congenitale – rezultat al unui tip oarecare de obstrucţie sau malformaţie a tractului urinar cu care s-a născut persoana şi care o dispune la infecţii şi boli ale rinichilor.